Îmi place cand esti tãcutã cãci parcã esti absentã,
Si mã auzi din depãrtare si vocea mea nu te atinge.
Se pare cã ochii ti-ar fi zburat
Si se pare cã un sãrut ti-ar pecetlui buzele.
Cum toate lucrurile sunt pline de sufletul meu
Te ridici deasupra lor, plinã de sufletul meu.
Fluture de vis, te asemeni cuvantului melancolie.
Îmi place cînd esti tãcutã si parcã esti îndepãrtatã
Si parcã te plangi, fluture în soaptã.
Si mã auzi din depãrtare si vocea mea nu te ajunge.
Lasã-mã sã tac si eu cu tãcerea ta.
Lasã-mã sã-ti si vorbesc prin tãcerea ta
Luminoasã ca o lampã, simplã ca un inel.
Esti precum e noaptea, tãcutã si înstelatã
Tãcerea ta e stelarã, atît de îndepãrtatã si de simplã.
Îmi place cînd esti tãcutã cãci parcã esti absentã.
Distantã si îndureratã ca si cand ai fi murit.
Un cuvînt atunci, un zîmbet ajung.
Si sunt bucuros cã nu e adevãrat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu