Care este sensul vietii?

“Pentru a fi psiholog trebuie sa fii atat de nefericit incat sa pricepi fericirea si atat de rafinat incat sa poti deveni oricand barbar” spunea Emil Cioran. Dependenta de suferinta as adauga eu, ar putea fi un criteriu, dar dublata de o dorinta ascunsa de a fi salvator.. salvatorul altora si de fapt al propriei vieti.

Cred ca psihologul cu adevarat bun este acela care, printr-o empatie nativa si pregatire temeinica, nu este interesat sa creeze intre tine ca pacient si el o dependenta bolnavicioasa, ci te indruma constant catre propriul vindecator interior, este practic un calauzitor.

Sa insemne sensul vietii clarificarea cu privire la propria persoana si la rolul in lume? Sa fie chiar drumul de cautare a sinelui interior? Eu cred ca da. Adler spunea in “Sensul vietii” ca acesta ar fi comuniunea sociala,  ca de fapt ne nastem cu un complex de inferioritate, si ca toata viata luptam sa depasim acest complex, asta intr-un caz fericit.. pentru ca daca nu este compensat, complexul de inferioritate se poate transforma in sentiment de inferioritate. Definitoriu pentru modul in care actionam este ceea ce ni s-a spus in copilarie despre noi ca am fi.

Si alti psihologi, filosofi,  sau indrumatori spirituali au incercat sa afle care este sensul vietii. 

 Parerea mea este ca nu putem generaliza, semanam, dar suntem atat de diferiti in acelasi timp... Asa cum pentru cineva sensul vietii este sa aiba putere, la fel pentru un altul iubirea este cea mai importanta, fara ea se ofileste si moare.

Totusi, dincolo de aparente si de obiectivele principale ale fiecaruia (as fi fericit daca…) Jung avea dreptate cand spunea ca oamenii se imbolnavesc (fizic sau psihic) atunci cand isi pierd relatia naturala cu Dumnezeu.

Axa vietii ar trebui sa fie aceasta, sa aduci in viata ta, zi de zi, divinul. Cautatorul de spiritualitate, insetat de lumina si de adevar devine din ce in ce mai simplu, suferinta pleaca ea singura atunci cand inima este deschisa. Si atunci, lucruri aparent banale, un pom inflorit, un mesaj primit de la cineva, un zambet, sunt privite de inima ca si cand ar veni de la Dumnezeu.

Jung spunea ca inconstientul este abisal si ca practic el ar putea determina totul- mai ales acea parte a inconstientului, numita inconstient colectiv, care nu poate fi accesata nici prin hipnoza. Suntem interconectati unii cu altii, si cu intregul univers, si faptul ca alegem sa facem anumite actiuni, ne este dictat de inconstient. Constientul organizeaza, pune bariere (dictate de normele sociale) dar nu are energie.. 

Nu cred in predestinare, dar cred in alegere constienta. Cum? Daca stii ca doar in inconstientul personal este energia vitala, iar acolo intalnesti doar cele doua pulsiuni, sexualitatea si agresivitatea, asa cum spunea Freud (si Jung nu l-a contrazis) ai alegerea:

* de a  lasa acolo energia, de a o bloca si atunci presiunea va fi atat de mare incat vei face explozie la un moment dat (in afara) sau implozie (in interior, prin boli somatice sau chiar psihice);

* de a le folosi intr-un mod grosier, pentru putere si demonstarea.. virilitatii, a senzualitatii;

* a le folosi intr-un mod transfigurat, sublim, prin pasiuni care innobileaza, asa cum fac pictorii, poetii, chirurgii (care, spun unii neo psihanalitici, ar fi criminali “ratati”) samd.

Cred ca sensul vietii ar putea insemna si arta de a trai in armonie cu societatea, chiar daca acest lucru pare mai superficial, dar mai ales de a trai in armonie cu tine insuti, cu valorile tale, si sa alegi o cale de a folosi energia din inconstient, nu de a o nega si nici a o exacerba. Lucrurile nu sunt numai bune, nu putem accepta totul cu zambetul pe buze, de asta uneori putem scoate la iveala Umbra, partea din noi care are dreptul sa existe. Lucrurile nu sunt nici doar rele, iar Speranta, Credinta si Iubirea nu trebuie sa ne paraseasca niciodata. L-am auzit mai intai pe fostul meu profesor Ion Manzat vorbind despre aceasta chintesenta, iar de curand mi-a fost reamintita de un prieten, cautator de adevar. Toate trei sunt importante, dar cea mai importanta este Iubirea. Inchizitia avea credinta si speranta dar nu avea iubire.. Si pentru a iubi, trebuie sa incepi cu tine, insa nu intr-un mod narcisist. Sa te accepti, sa te iubesti, asa cum accepti si admiri o floare, un fluture, marea, fara sa te judeci, dar fara sa te consideri superior. Apoi vei avea puterea sa gasesti si in altii ceva pentru care sa-i iubesti.

Iubirea dintre un barbat si o femeie este poate cea mai sublima, pentru ca energiile contarare se intalnesc si se spune ca se naste atunci o noua fiinta, androginala. Jung spunea ca in schema inconstientului, care are in centrul sau Sinele divin,  Umbra este primul arhetip, cel mai apropiat de latura constienta, care poate fi accesat mai rapid (si este, mai ales in cadrul sedintelor de psihoterapie) iar ca arhetipul contrasexual (Anima si Animus) se afla cel mai aproape de Sine si permite accesul instantaneu la realitatea ultima, dumnezeiasca. Totusi, avem in noi insine potentialul de a ne accesa arhetipul contrasexual.

Revenind la sensul vietii, ca o concluzie, indiferent de ce masca a arhetipului Persona ai ales, indiferent de scara ta de valori, este important sa nu uiti ca esti scanteie divina si sa nu uiti faptul ca in tine se afla o mare putere de a influenta lucrurile, dar Cum, tu alegi. 

Mihaela