Translate

duminică, 13 ianuarie 2013

Cine are nevoie de tandrete?

Este firesc sa simti nevoia unei apropieri umane, fizice, langa tine si asta sa nu aiba neaparat de-a face cu sexualitatea. De unde vine aceasta nevoie? Din copilarie, atunci cand simteam nevoia proximitatii cu mama sau cu o alta persoana draga, si are legatura cu nevoia fireasca de a fi iubiti neconditionat, mangaiati, ocrotiti.
Niciodata -indiferent daca suntem adulti "puternici", siguri sau nu pe noi, potenti financiar sau nu, ca ne bazam mai mult pe ratiune decat pe intuitie, ca suntem atei sau nu, naivi sau dimpotriva- nu dispare aceasta nevoie. Iata de ce, indiferent cat de atenti la noi insine suntem, indiferent cate endorfine, adrenalina, serotonina ne "procuram" zilnic din stilul de viata, fara o apropiere sufleteasca, fara cineva caruia sa-i spunem dorurile, nazuintele  sau neimplinirile noastre, tristetile ascunse, putem claca, putem ajunge la nevroza, depresie, anxietate sau altele.

Se spune si cred cu tarie asta, ca atunci cand esti spiritual, cand ai o relatie apropiata si sincera, nu bazata pe simple ritualuri, cu Dumnezeu, echilibrul sufletesc este foarte mare, rezisti mai usor stresului zilnic, esti mai eficient si vezi cu mai multa claritate rolul tau in aceasta lume.

Dar cand nu se intampla asta, ramane nevoia de.. proximitate. Cand ai o partenera/ un partener langa tine cu care esti pe aceeasi frecventa, este frumos si.. vindecator. Aproape la fel se intampla atunci cand te poti confesa unui prieten. Discutiile lungi intre prieteni pot fi vindecatoare, nici nu ne dam seama cat de mult conteaza faptul ca-ti deschizi inima, ca vorbesti despre tine.
Din pacate relatiile astazi au devenit superficiale, ele se desfasoara mult la telefon, pe internet, iar caldura umana virtuala este una.. sa-i spunem rece, este un surogat. O imbratisare, un zambet, o strangere de mana, pot face mai mult decat sute de mesaje.

Si atunci cand ceva din noi striga, atunci cand ne prefacem ca totul este perfect, bine, frumos, chiar si o singura nemultumire pastrata saptamani, luni, ascunsa in sufletul nostru poate izbucni. Si atunci, fie explodam in afara, fie facem implozie, somatizam. Inconstientul ne comunica mult prin simptome. Daca avem vreo fobie, daca suntem anxiosi, daca avem tendinte depresive, acolo sunt probleme nerezolvate, neintegrate.
Cand simtim ca ceva este in neregula, este bine sa nu mai amanam pentru ca uneori nu mai putem face fata singuri. Si asta nu inseamna ca suntem slabi, neajutorati, ci inseamna pur si simplu ca suntem oameni cu propriile nevoi, si ca poate am bravat prea mult, poate am tacut si am strans in noi prea multe. Fie ca discutam cu cineva apropiat, fie ca mergem la un psiholog- mai intai verificati aici daca psihologul este acreditat la Colegiul Psihologilor pentru a nu avea surprize! Vedeti unde scrie Psihologi atestati si apasati pe Registrul unic al psihologilor, numele sunt in ordine alfabetica:

 http://www.copsi.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=77&Itemid=53

 Daca doriti sa ma contactati gasiti mai multe despre mine si datele de contact pe acest blog, dar si aici:
http://www.la-psiholog.ro/perelighin-mihaela


Apoi putem recurge, de ce nu, la terapii corporale, la masaj, masajul face bine si sufletului..

Iar daca aveti drum prin Japonia, iata la ce s-au gandit japonezii (faptul ca au clienti spune mult despre nevoia de tandrete):


" Vrei sa imbratisezi o tanara japoneza? Sa fii tratat cu blandete, in timp ce te lasi purtat de vise? Nicio problema, scoate 11 dolari din portofel si poti dormi, pentru un minut, pe posteriorul unei domnisoare din Tokyo. Atentie, insa! Daca iti vin "idei" s-ar putea sa fii dezamagit, iar asta pentru ca una e tandretea, si alta sexul." sursa: siteul Antenei 1






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu