Simţi şi tu că ritmul vieţii devine uneori copleşitor? Timpul este prea scurt parcă întotdeauna când este vorba de tine, dar suficient pentru alte nimicuri?
Iţi propun un mic exerciţiu. Ia o foaie de hârtie şi notează ce e mai important pentru tine. Fă-ţi timp în care să stai de vorbă cu tine. Care îţi sunt priorităţile? Iubitul, cariera, studiile, copilul, prietenii, enumeră tot ce ocupă un loc important în sufletul şi în viaţa ta, nu uita nimic. Poţi să adaugi mai multe vise, proiecte, planuri de viitor.
După ce ai terminat, priveşte lista. Opreşte-te, fără grabă, asupra fiecărui punct şi meditează la ce înseamnă pentru tine. Îţi doreşti cu adevărat acel lucru, şi dacă da, cât din timpul tău zilnic acorzi împlinirii acelui proiect, sau cât de mult eşti în contact cu fiinţa pe care o iubeşti?
Fă asta cu fiecare obiectiv. Dacă simţi, pe unele le poţi tăia de pe listă, iar în dreptul altora poţi adăuga şi altceva, care te inspiră.
Fă apoi o mică pauză.
Rememorează cam ce se petrece într-o zi obişnuită. Fie că regăseşti în preocupările tale zilnice câteva din lucrurile care contează cu adevărat pentru tine, fie că asta nu se întâmplă, fă-ţi un plan în care să incluzi orice activitate care te apropie cu fiecare zi ce trece de ţelurile tale.
Ai vrea să fi o mamă mai bună, o adevărată prietenă pentru copilul tău, dar programul îţi este prea încărcat? Sigur revăzând cum îţi decurge o zi obişnuită vei găsi acolo şi timpi morţi. O pauză în care vorbeşti cu prietenii pe Facebook şi în care i-ai putea telefona, sau prea multe seri petrecute la sala de aerobic, când ai putea arde calorii într-o plimbare cu cel mic...
Acum îţi propun o tehnică de relaxare pe care ai putea s-o aplici zilnic, poate chiar înainte de culcare.
Alege un loc liniştit; preferabil pune în fundal, discret, un cd cu muzică de relaxare sau cu sunete din natură. Aşează-te cât mai confortabil pe un scaun sau pe un pat şi relaxează-ţi toţi muşchii, începând cu piciorul stang, piciorul drept, urcă încet spre abdomen, piept, mâini şi până în vârful capului.
Mintea are nevoie de o preocupare; alege să spui mental o scurtă rugăciune, sau dacă ţi se potriveşte şi te poţi concentra uşor vizualizează cu ochii minţii un peisaj mirific, în mijlocul căruia te afli: câţiva copaci dintr-o pădure, iar tu simţi adierea uşoară a vântului, sau poate valurile mării care îţi ating corpul, răcoritoare şi revigorante.
Pe măsură ce continui să te relaxezi, simţi cum încrederea şi bucuria te cuprind. Eşti aici, acum, energia curge prin tine, te purifică, te înfrumuseţează, te însănătoşeşte, îţi dă vitalitate şi poftă de viaţă.
E ca şi cum ţi-ai permite o scurtă pauză de la toate activităţile care se petrec în exteriorul tău şi ai trăi, pentru un moment, tu cu tine, în afara timpului.
Rememorează din nou ce este esenţial cu adevărat pentru tine: vizualizează- te ca şi cum ai reuşit să faci ce-ţi propui de atâta timp sau că eşti aşa cum îţi doreşti, şi bucură-te încă de pe acum. Nu uita că atragem invariabil ce gândim stăruitor, şi ai grijă ca preocupările tale să fie luminoase, pozitive, fără să încalce armonia universului. Totul este posibil, dar nu orice este permis, spune un vechi proverb.
Ai încredere, chiar funcţionează: creierul nostru, pe care se ştie deja că nu-l folosim în totalitate, în momentul în care ne purtăm ca şi când am fi veseli, optimişti, plini de succes înregistrează faptul că suntem astfel, iar noi chiar vom deveni mai bine dispuşi. Pe de altă parte, semnalele pe care le va transmite creierul întregului corp vor fi benefice; s-a demonstrat ştiintific faptul că emoţiile stenice (cele plăcute) dau imunitate, întreţin homeostazia organismului, iar cele astenice (neplăcute) provoacă boli, de la cele uşoare până la altele, mai complicate.
Fă-ţi deci timp să-ţi aminteşti că exişti, că ai nişte idealuri, priorităţi, pe care, odată cu celelalte activităţi cotidiene- unele minore şi cronofage la care ai putea renunţa- le-ai putea pierde din vedere.
Nu uita că totul începe cu corpul fizic.. Nici un fel de psihoterapie nu ne poate ajuta dacă nu ne implicăm şi corpul, eliberarea energiei statice şi acumularea de energie benefică se face doar începând cu corpul fizic. Poţi să îţi imaginezi că eşti liberă şi că zbori, dar atât timp cât corpul îţi este înţepenit la calculator nu vei face decât să te minţi singură.
Lasă-ţi dreptul de a te bucura de o floare zărită la o fereastră în drum spre birou, de un tei înflorit, plăcerea de a te minuna, ca un copil, de toate nimicurile încântătoare care dau savoare prezentului, şi permite-ţi din când în când o tabletă de ciocolată, un parfum suav sau un weekend pentru sufletul tău.
Din când în când repetă tehnica de relaxare şi de vizualizare a idealurilor tale, pentru a nu uita cine eşti şi ce te face să te simţi împlinită.
Mihaela Begiu- Perelighin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu