Spiritualitatea...

" Omul trebuie sa accepte totul: si sa-si aminteasca cerul sau, sa-si aminteasca marea sa. Si incet, incet, apare intelegerea, cand tu stii ce este norul si ce este cerul, ce este un rau si ce este marea. De indata ce esti in armonie cu marea ta, orice anxietate dispare, orice vina dispare. Devii inocent ca un copil."

" Spontaneitatea este valoarea cea mai de pret; sa fii natural, sa-i permiti naturii sa se desfasoare. Nu s-o impiedici, nu s-o stanjenesti; nu s-o distragi, nu s-o pornesti in alta directie care n-ar fi decurs de la sine; a te abandona naturii, a curge cu ea...Orice s-ar intampla, tu sa observi, sa fii un observator al fenomenului. Stii ca se intampla, dar nu te impotrivesti si nu incerci sa-i schimbi cursul.
Tocmai asta fac milioane de oameni: se duc pe sine spre un tel imaginar. Si deoarece se duc spre un tel imaginar, ei isi rateaza destinul firesc- care este singurul tel! Si tocmai de aceea exista atat de multa frustrare, atat de multa suferinta, atat de mult infern. Iata de ce oamenii sunt tristi si morti. Ei traiesc si totusi nu traiesc. Ei se misca inlantuiti, ca niste prizonieri. Miscarea lor nu este libera, miscarea lor nu este un dans- nu poate fi, deoarece ei se lupta, sunt intr-o continua lupta cu ei insisi. In fiecare moment apare un conflict: vrei sa faci asta si religia ta nu-ti permite; vrei sa fii cu aceasta femeie, dar ea nu este respectabila. Vrei sa traiesti in acest fel, dar societatea nu-ti permite. Vrei sa mergi pe un drum, simti ca asa poti fii natural, dar toata lumea este impotriva.
Asa ca, asculti tu de fiinta ta? Sau asculti de sfatul oricui altcuiva? Daca asculti de sfatul altuia, viata ta va fi o viata goala, nimic altceva decat frustrare. Vei sfarsi fara ca vreodata sa fii viu; vei muri fara ca vreodata sa stii ce este viata.
Dar societatea a creat o multime de conditionari care sunt deja in tine, nu numai in afara- ele sunt chiar in tine. Tocmai aceasta conditionare este ceea ce ei numesc "constiinta". Orice ai vrea sa faci, constiinta iti spune: "Nu face asta!" Constiinta este vocea ta parinteasca; preotii si politicienii vorbesc prin ea. Asta este o mare pacaleala.
Asa ca ori de cate ori mergi impotriva constiintei, te simti vinovat. Vinovatia inseamna ca tu ai facut ceva ce ceilalti nu vor ca tu sa faci. Asa ca ori de cate ori esti natural, esti vinovat si ori de cate ori nu esti vinovat, esti nenatural. Aceasta este dilema, aceasta este dihotomia, aceasta este problema.
Daca asculti de naturaletea ta te simti vinovat; atunci suferi. Incepi sa simti ca ai facut ceva rau. Incepi sa te ascunzi; incepi sa te aperi; incepi sa te prefaci..Vei fi prins...de aici anxietate, vina, frica. Si-ti pierzi tot cheful de viata.
Ori de cate ori faci ceva impotriva celorlalti, te simti vinovat. Si ori de cate ori faci ceea ce spun ceilalti, nu te simti fericit facand-o, pentru ca aceasta n-a fost nicodata ceea ce simteai tu ca trebuie facut. Omul este prins intre aceste doua probleme."

" Buddha a spus: Daca exista compasiune fara constiinta, ea e periculoasa. Tocmai asta exista in oamenii pe care noi ii numim binefacatori. Ei au compasiune, dar n-au constiinta. Ei continua sa faca binele, dar acel bine n-a aparut nici macar in propria lor fiinta. Ei continua sa-i ajute pe altii, dar ei au nevoie de ajutor. Ei insisi sunt bolnavi si totusi continua sa-i ajute pe ceilalti oameni. Asa ceva nu e posibil. Doctore, vindeca-te mai intai pe tine!"

" Eu nu ma gandesc la un viitor minunat. Nu pot concepe cum ar putea el sa fie mai minunat! Cum poate el sa fie mai minunat decat este chiar in acest moment? Cum poate existenta sa devina mai fericita si mai vesela decat este in acest moment? Sa vedem; cum poate fi viitorul mai fericit, mai placut? Dar aceasta este o pacaleala, o pacaleala a mintii: pentru a evita prezentul noi continuam sa ne gandim la viitor, astfel incat sa nu fie nevoie sa vedem prezentul. Si prezentul este tot ceea ce exista.

Karma se creeaza pentru ca nu esti total in actiune. Daca esti total in actiune, ea nu te va atinge. Sa faci tot ceea ce faci pana la capat si cand se va termina nu vei avea nici o obsesie. Daca faci ceva incomplet, acel ceva se va agata de tine. Va fi ca o mahmureala dupa betie. Si mintea va dori sa continue ce ai inceput. Mintea este foarte tentata sa termine lucrurile. Termina orice faci si mintea discursiva va dispare. Ai vrut sa iubesti o femeie si n-ai iubit-o; acum femeia este moarta. Ai vrut sa te duci la tatal tau si sa-i ceri iertare pentru tot ceea ce ai facut si el a suferit; acum el este mort. Ramane regretul...Acum esti neputincios; ce sa faci? La cine sa te duci? Si cum sa-ti ceri iertare? Ai vrut sa fii amabil cu un prieten, dar nu ai putut deoarece ai fost egoist. Acum prietenul nu mai exista si asta te doare. Incepi sa te simti vinovat, sa ai remuscari. Cam asa se intampla lucrurile.
Important este sa faci orice actiune in totalitate si vei fi liber de ea si nu te vei mai uita niciodata inapoi. Omul adevarat nu priveste niciodata inapoi, pentru ca nu are nimic de vazut inapoi. El nu are mahmureli. El pur si simplu merge inainte. Ochii lui nu se indreapta spre trecut, viziunea lui nu este innorata. Doar in aceasta claritate ajungi sa stii ce este realitatea".

Osho Rajneesh