Sărbătorile bat la uşă cu clinchet de clopoţei... Forfota mulţimii pe străzile arhicunoscute ale oraşului (unele pline de gropi) ne face să ne amintim de copilărie... atunci când nu aveam nici o grijă şi când eram fericite cu foarte puţin.
Poate că nici nu ne trebuie foarte mult pentru a fi fericiţi... Poţi să te simţi mizerabil având mulţi bani, sau te poţi simţi ca o regină atunci când ai puterea de a te bucura de orice fleac, exact ca un copil.
Poate în special sărbătorile de iarnă ne oferă ocazia de a ne reaminti să fim ca nişte copii, să ne redescoperim inocenţa pierdută, creativitatea, speranţa şi bucuria de a trăi...
Din păcate, în multe cazuri sărbătorile se transformă doar în goana nebună după cumpărături şi în "dezmăţ" gastronomic... (inevitabil, cu repercursiuni asupra bunei dispoziţii, asupra siluetei, şi nu în ultimul rând asupra sănătăţii..). Este o adevărată artă să ştii să păstrezi echilibrul pentru a avea parte de sărbători cu adevărat fericite, pline de momente de neuitat. Cine ştie, poate că spiritul sărbătorilor de iarnă se ascunde undeva, în munţi, departe de forfota străzilor- serile aglomerate, iar dimineţile golite şi mirate ca după o bătaie cu zăpadă.
Prin forfota oraşului, mă gândesc la faptul că, totuşi, important este nu atât locul în care te afli, ci ceea ce simţi, cât de deschis eşti la tot ce este minunat în jurul tău. Poţi alege să priveşti latura întunecată a vieţii sau, fără să-ţi minimalizezi problemele, să faci tot ce poţi să ieşi la liman, şi în acelaşi timp să alegi să vezi şi partea frumoasă a ei. Niciodată nu e prea târziu, iar viitorul depinde de noi, şi începe chiar acum!
Putem astfel alege să fim alchimiştii propriilor noastre vieţi. Este ca un joc, dar un joc care ne menţine vii, optimiste şi sănătoase la minte şi la trup.
La multi ani!
Mihaela
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu