Efectele restrictiilor alimentare asupra mortalitatii in Copenhaga in timpul razboiului
M. Hindhede, Laboratorul pentru Cercetari asupra nutritiei, Copenhaga, Danemarca, 7 februarie, 1920.
Din Buletinul EVU, Numarul 1, 1996
Asa cum deja am aratat, blocada a plasat poporul Danemarcei intr-o situatie foarte dificila. Am importat mai mult de jumate din cerealele pentru paine si o cantitate considerabila de porumb si srot pentru uzul animalelor domestice. In timp ce Danemarca a avut o alimentare cu secara si cartofi pe cap de locuitor de doua ori mai mica decat Germania. Danemarca avea de doua ori mai multe animale domestice. Motivul pentru aceasta stare avantajoasa a lucrurilor a fost generat de comitetul ce avea ca sarcina proportionarea recoltelor intre oameni si animale (4 aprilie 1917) a fost convertit la noile idei asupra nutritiei.
Nu a fost acordata atentie minimumului de proteine: s-a presupus ca acest minimum era asa de mic pentru oameni, incat nu putea fi atins, presupunand ca se furnizeaza suficiente calorii.
In timp ce grasimea era privita ca un adaos foarte valoros la dieta, nu a fost considerata necesara.
Taratele au fost considerate o hrana foarte valoroasa, bine digerata de om.
Cum cercetarile au aratat de asemena ca omul poate sa-si pastreze vigoarea nestirbita pentru un an si chiar mai mult cu un regim bazat pe cartofi si grasimi si pentru jumatate de an sau mai mult pe un regim de orz si grasime, s-a pus baza pe cartofii nostri si pe marile recolte de orz, care a fost dat oamenilor si nu porcilor, iar astfel porcii au murit de foame, dar oamenii au primit o alimentatie suficienta. Mai mult, am mancat noi insine toata tarâta disponibila. Nu numai ca am mancat paine integrala de secara, dar am amestecat toata tarata noastra de grau cu faina de secara si am reusit sa coacem paine buna in acest mod. Germanii nu au putut coace paine buna de secara. Painea lor era prea acra si prea compacta. Am fost norocosi sa avem mai mult de o suta de ani de experienta in aceasta directie. Principalele noastre mancaruri au fost painea de tarate, terciul de secara, cartofii, verdeturi, lapte si putin unt. Productia de carne de porc a fost foarte scazuta; astfel fermierii au mancat toti porcii pe care i-au crescut, iar populatia din orase si municipii au avut carne putina sau chiar de loc. Carnea de vaca a fost asa de scumpa incat numai cei bogati isi puteau permite sa o cumpere in cantitati suficiente. Este evident, astfel, ca marea majoritate a populatiei a trait cu un regim bazat pe lapte si vegetale. Cum mancarurile pe baza de cartofi si secare nu erau "pe gustul d-lui Sorenson" [expresie daneza] in aceeasi masura ca si carnea, "el" a mancat mai putin decat inainte, astfel a pierdut in greutate.
Reglementarea mancarii daneze a fost o problema deosebit de interesanta pentru mine. Era un experiment de proteine putine pe scara larga, fiind disponibili aproximativ 3.000.000 subiecti. Care a fost rezultatul? Care a fost efectul asupra sanatatii oamenilor? Care a fost rata mortalitatii? - in curand sper sa fiu capabil sa raportez asupra ratei mortalitatii pentru ambele sexe, la diferite grupe de varsta si din cauza diferitelor boli. In tabelul alaturat furnizez cateva date asupra numarului de morti la 10.000 locuitori ai Copenhagai, intre 25 si 65 de ani.
Numar de morti la zece mii de locuitori intre 25 si 65 de ani, din 1.10.1917 pana in 1.10.1918:
1: Toate bolile 2: Boli epidemice si tuberculoza 3: Alte boli 4: Raport
1900 1901 1902 1903 1904 1905 1906 1907 1908 1909
1 152 151 131 142 137 148 144 145 152 142
2 46 41 30 34 36 41 33 31 35 31
3 106 110 109 108 101 107 111 114 117 111
4 97 101 100 99 93 98 102 105 107 102
1910 1911 1912 1913 1914 1915 1916 1917 1918
1 135 148 138 130 133 134 145 123 93
2 26 32 30 28 27 26 35 33 27
3 109 116 108 102 106 106 110 90 72
4 100 106 99 94 97 97 101 83 66
Restrictiile alimentare au fost initiate in martie 1917 si pana in octombrie 1917 au devenit foarte severe. Astfel, calculele mele cuprind un an incepand si sfarsindu-se la 1 octombrie. Nu as putea continua cercetarile dupa octombrie 1918, din cauza epidemiei de gripa care a avut loc atunci. Rata mortalitatii, asa cum este cunoscut, a scazut in ultimele decenii, ca rezultat al scaderii ratei bolilor epidemice si tuberculozei. Cauza acestor boli fiind cunoscuta, suntem capabili sa le combatem in mod eficient. Mortalitatea cauzata de toate celelalte boli a fost practic aceeasi din 1900 sau chiar de mai devreme decat 1900.
Plasand media pentru perioada intre 1900 si 1916 (109) la 100, variatia este mica, de la 93 la 107, pana ce a inceput reglarea alimentatiei. In timpul anului de reglementare severa, a scazut la 66. O scadere de 34 la suta. Ar parea, astfel, ca principala cauza a mortii rezida in mancare si bautura. Trebuie amintit in acest sens ca am luat cerealele si cartofii care mergeau la distilerii, si nu s-a mai putut produce alcool, si o jumatate din cerealele de la fabricile de bere, astfel ca productia de bere a fost redusa la jumatate. Este posibil ca aceasta reducere in productia de bauturi alcoolice sa fie responsabila pentru scaderea ratei mortalitatii? Aceasta intrebare nu poate primi un raspuns: dar dincolo de o simpla indoiala, in vreme scaderea consumului de alcool este un puternic factor ce contribuie la scaderea ratei mortalitatii, acesta nu este si singurul. Rata mortalitatii la femei a scazut de asemenea cu 17 la suta, in perioada de patru ani 1910-1914. Este dificil de imaginat ca femeile consumau atat de mult alcool incat aceasta reducere a ratei mortalitatii la femei sa fie pusa numai pe seama abstinentei mai mari de la bauturi alcoolice.
Rata mortalitatii pentru Danemarca in anul octombrie 1917 - octombrie 1918, a fost 10,4 la mie. Aceasta nu a fost niciodata mai mica de 12,5 (1913, 1914). O diferenta in rata mortalitatii de 2,1 la mie pentru o populatie de 3.000.000 inseamna salvarea a 6.300 vieti. Deci, salvarea vietilor in Danemarca in urma blocadei aliatilor a fost considerabila.
Acest rezultat nu a fost surprinzator pentru mine. Inca din 1885, cand am inceput experimentele cu regimuri sarace in proteine (in majoritate vegetariene), am fost convins ca din acest standard de viata au rezultat conditii fizice mai bune. Se poate spune ca un regim vegetarian este mult mai sanatos decat un regim normal. Ca rezultat al vastelor studii in acest domeniu sunt convins ca supraalimentatia, rezultatul mancarurilor cu carne, este una din cele mai comune cauze de boala. Sunt de acord cu McCollum ca:
Lacto-vegetarianismul ar trebui sa nu fie confundat cu vegetarianismul strict. Cel din urma este, atunci cand dieta este planificata in mod corespunzator, cel mai satisfacator plan ce poate fi adoptat pentru alimentatia unui om ... Singura combinatie castigatoare intre hrana naturala sau produse preparate pentru nutritia oamenilor sunt: (a) combinatii de cereale sau alte produse macinate, tuberculi si radacini, fie simple sau combinate, impreuna cu cantitati suficiente de frunze de plante; (b) combinatii intre alimentele enumerate la punctul (a) impreuna cu cantitati suficiente de lapte, pentru a le compensa deficientele.
As dori sa atrag atentia neobisnuitei cantitati de tarate consumate de poporul danez in timpul perioadei de restrictii alimentare. In alte tari, de exemplu in Germania, Norvegia si Olanda, s-a discutat problema macinarii cerealelor, incat sa produca 70, 80, 90 sau 94 procente de faina ambalata.d flour.
Noi nu numai ca am macinat secara la 100 la suta dar profitand de experimentele anterioare, am adaugat toata tarata de grau la painea integrala de secara: si adaugand de asemenea 24% de mancare de orz (macinat la 95%, doar cojile cele mai tari fiind inlaturate) am avut mai mult de dublul cantitatii de paine pe care am fi avut-o daca am fi macinat la 70%. Cum diferenta in digerabilitate a fost de numai 9% (94-85) am obtinut cam dublul cantitatii de paine digerabila. Si, pentru a sublinia, am putut coace paine buna cu acest amestec. Oamenii nu au adus plangeri: nu au existat tulburari digestive, dar noi suntem obisnuiti cu utilizarea painii integrale si stim cum sa facem asemenea paine de buna calitate. Daca mai era nevoie de dovezi in plus, acest experiment de razboi pe o atat de larga scara a demonstrat ca tarata este o hrana excelenta.
Aceste cercetari concorda cu cele ale lui Osborne si Mendel. Acesti cercetatori au descoperit ca tarata este foarte buna hrana pentru soareci, si ca amestecata cu faina alba poate tine locul carnii si oualor. Rezultatele lor m-au condus la concluzia - daca s-ar permite aplicarea rezultatelor obtinute pe soareci la fiinte umane - ca: De vreme ce tarata poate inlocui carnea si ouale, omul ar trebui sa manance paine integrala si nu atat de mult din mancarurile mai costisitoare. Mendel concluzioneaza in mod contrar: De vreme ce oamenii mananca suficienta carne si oua "nu trebuie asteptat nici un avantaj practic pe aceasta baza convertind intreaga cereala in faina". Dupa parerea mea Mendel nu numai ca trece cu vederea problema economica, dar de asemenea faptul ca exista bune motive pentru a crede ca o dieta compusa cu precadere din carne, oua si paine alba - regimul obisnuit pentru oamenii de rand - este departe de a fi o dieta sanatoasa. Pana si in cazul soarecilor, o dieta bazata pe carne pare sa fie periculoasa. Desi soarecii pot sa se descurce cu usurinta cu un regim carnivor - ceea ce oamenii nu pot face - puii soarecilor hraniti cu carne rareori supravietuiesc. Esenta problemei consta in presupunerea ca soarecii, ca si fiintele umane, nu vor alege o dieta exclusiv carnivora din instinct natural. Aceasta declaratie nu se aplica totusi, la soarece. Watson zice, pe baza numeroaselor sale experimente asupra alimentatiei soarecilor: "Nu am vazut niciodata un pui de soarece care sa se uite la terci de cereale si lapte daca e disponibila carne." Eu am vazut soareci "umani" care nu ar fi mancat terci de cereale atunci cand era disponibila friptura de vita! Si, dupa cum stim, carnea de vita, in cantitati mari, nu este buna nici pentru oameni nici pentru soareci.
De vreme ce nu toti cititorii vor fi de acord cu cele afirmate de mine, nimeni nu poate pune in discutie faptul ca locuitorii din Danemarca nu au motive de a regreta faptul ca in timpul razboiului regimul lor a fost constituit in majoritate din lapte, legume si secara. Daca Europa Centrala ar fi adoptat o dieta similara, ma indoiesc ca ar fi existat victime ale infometarii. Mi se pare, totusi, ca oamenii de stiinta germani, printre care Rubner, nu au invatat nimic de la razboi. Rubner scrie despre "necesitatea aducerii septelului la nivelul antebelic. ... Din cele declarate, reiese ca produsele din carne trebuie sa formeze din nou o proportie adecvata in regimul nostru alimentar." Rubner doreste o abundenta de carne pentru ca poporul sa poata fi "aufgefüttert" (indestulat). Nu sunt de acord cu el. Poporul trebuie sa aiba intai de toate paine, cartofi si varza in cantitati suficiente, si apoi putin lapte. Carnea este ultima cerinta de indeplinit. Daca oamenii ar trebui sa astepte pana ce porcii si vitele vor avea suficienta mancare, ei vor muri de foame cu un an inainte de a avea abundenta de carne.
Sursa: Jurnalul Asociatiei Medicale Americane (Journal of the American Medical Association - JAMA), 7. Februarie 1920, Volumul 74, Numarul 6.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu