Translate

luni, 17 decembrie 2007

A-nceput de ieri sa cada
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.


Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.


Sunt copii.
Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.

Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.
......................
(George Cosbuc- Iarna pe ulita)

Cat de putin ne trebuie sa fim fericiti... Poate Craciunul este singurul moment in care ne-am putea reaminti sa fim copii, si atunci cand ne bucuram alaturi de copiii nostri, sa ne simtim fratii lor...
Asa ar trebui sa fie, sa ne redescoperim inocenta si bunatatea...dar din pacate sarbatorile crestinesti s-au transformat doar in goana nebuna dupa cumparaturi si in "dezmat" gastronomic...iar de post de cele mai multe ori nici nu mai poate fi vorba.
Mai este o saptamana pena la Craciun, dar aproape nimeni nu mai munceste...Toata lumea il asteapta pe mos Craciun!?
Poate ca spiritul Craciunului se ascunde undeva, in munti, departe de forfota strazilor bucurestene, serile aglomerate, iar diminetile golite si mirate ca dupa o bataie cu zapada.
Poate se ascunde undeva, intr-o casuta mica, alba, unde un copil care nu stie ca s-a inventat calculatorul sta cu nasul lipit de geam, asteptand cu privirea spre cer sa coboare pe o scara, din cer, Mos Craciun...

Un comentariu: