Te iubeam şi alăute
mai cântau
zburând cu aripi
albe, împrumutate
de cai albi
soare-mi erai,
Eternitate, mocnind
a vreascuri pe pajiştile
sufletului
când Te iubeam, Eternitate,
oglindă-Ţi rezemai fruntea
de coapsa muntelui, căutându-mă
şi Te beam, Te beam
în fiecare seară
şi dimineţile, Eternitate,
Te jucai în cântări
verzi de iarbă,…
peste sufletu-mi ploua
cu zefir
şi cântau, cântau, alăutele sufletului…
Mihaela
RĂSĂRIT
Mă regăsesc
trăind în prezent
mai mult decat am crezut-o vreodată;
mă scald în lumină
precum marea se anină în zori
de geana soarelui…
Bucuroasă, îmi culeg salba
din spuma mării
Alunecător trăind
lângă amintirea-i,
regăsesc răsăritul
cu valul ducându-şi cântecul spre ţărm
când îşi retălmăcesc clipele
dorurile neuitate...
Mihaela
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu